Calea cea buna

De fiecare data cand venea cineva in vizita la mine, eram ospitalier, este o caracteristica a poporului nostru.
Ii intrebam: o maslina, un sticks?
Vedeti dumneavoastra, desi aveam un buget modest, ma straduiam sa ii fac sa se simta bine primiti. Insa nu am fost mereu asa. Era o perioada in viata mea cand veneau oameni in vizita si in loc sa le ofer cel mai bun loc din camera de oaspeti, il pastram pentru mine, fiind preferatul meu. Si in loc sa ii intreb pe ce canal de televiziune vroiau sa se uite, dadeam mereu pe ce canal imi placea mie. Poate nu vi se pare ceva iesit din comun. Insa pentru a va convinge totusi ca m-am schimbat mai faceam ceva. Inainte sa plece le turnam o galeata cu apa pe cap. Apoi le turnam lipici pe haine si desfaceam perne deasupra lor pentru a se umple de fulgi. Dar in acele momente, nu eram eu. Insa intotdeauna am fost un optimist. Inca din copilarie mi-am spus cu incredere: Niciodata nu mi se va intampla ceva negativ. Dupa 3 operatii, pierderea locuintei, 2 divorturi si caderea cu masina intr-o prapastie de pe un drum de munte, mi-am dat seama de puterea gandurilor. Dupa toate acestea, sunt inca aici. Si nu cred ca este intamplator. Dupa toate aceste intamplari, am decis sa imi schimb viata, sa merg pe calea cea buna, pe drumul pe care putini indraznesc sa mearga. Sigur, mi se mai intampla uneori sa torn o galeata cu apa in capul oaspetilor mei. Dar cui nu i se intampla? Si daca mai am o perna in plus prin casa nu ezit sa folosesc putin lipici pentru a-i impodobi pe acestia la plecare. Dar stiti ce s-a schimbat? La final le spun: Ma bucur ca m-ati vizitat, va mai astept pe la mine.